Cand ma-sa-n pizda a venit iar Craciu', nu pot a spune. Cert este ca e aici, e nervos si vrea sa curga sange. Pai sa se face niste emoragii atunci!
Nici nu ma mai obosesc sa fac teoria cacatului pe bat despre cat de cacat e acum si ce frumos era cand eream si noi copii cu muci la nas si cacat la cur, caci e fumata figura. Da' era frumos, tre' sa zic.
Nu mai zic de treaba cu colindatorii, da-i in pula mea, m-am mutat la etaju' 3 si n-am lift, se-mbata si cad printre balustrade pana aici. Sarmanii copii.
Sa spun de aia cu...? Nah.
De Craciun, copiii mei, mergeti acasa, ca nu-i vreme de droguri si haos, ii de liniste si magia sarbatorilor, ce pula mia? Ii vreme de spintecat caltabosu' cu scobitori, de mancat carnatz in matz, de ganduri bune, sanatacus si familie.
Ii vreme de luat lu' ma-ta bibelou, lu' tac-tu fular si lu' frac-tu pula, ca ti-a mancat ciocolata toata copilaria.
Ii vreme de amintiri frumuase, nu de tristãtzuri.
Cum ar fi.
Intr-un an, aia batrani tot intarziau achizitionarea de arbori coniferi, asa ca am incins cu frate-mio o Greva brazilor de ne-am pisat pe mineri. Am lipit peste tot prin casa f'o trei s'te de biletele cu Greva brazilor scris cu marcar negru, de n-am avut un semestru caiete dictando la scuala. N-aveai loc sa dai o basina ca hop! beletu'. Aveam vreo 9 ani. Acum, la 20, sunt cel putin 3 ani de cand nu s-a mai infipt un glob in ramura la noi acasa. Si mi-e dor si cred ca am plans in primul an cand mi-am dat seama ca nici nu va mai fi vreunul vreodata.
Asa cum am plans si cand am aflat ca nu exista Mos Craciun. Ca-ntr-un Ajun, mama s-a gandit ca s'tem marisori deja si cu ce ne-om fi dat si noi cocosi ca stim ca-s ei, ca vorbesc colegii, ca hai scoateti ciucalataaa si-a ajuns la concluzia ca e cazul sa ne spuna. Si s-a dus la vecina de vizavi, unde ascunsese cadourile pentru nesimtiti, le-a colectat si le-a adus la boraci, unde boracii se bateau sub bradul de Craciun. Asa si pe dincolo, uite asta-i un joc Scrabble, hai sa-nvatam cuvinte, copii, mai ales tu Misule, ca esti analfabet, asta-i o caseta cu Pasarea Colibri ca tot ascultam noi la picap, pijamale si alte cacaturi. Si se duse fata la culcare, unde a plans infundat ore-n sir, in speranta ca ce stie mama, las' ca vine Mosu' si-mi aduce alt cadou. Sau nu-mi aduce, da' sa vie. Si-a plans fata cu amar, deznadejde si sincer ca un copil, cum nu mai stiu demult sa plang, ca n-ascultase si ea un Mos Craciun cu plete dalbe, ci Canarul galben ca un galbenuuuus.
Pomana porcului, mancatzash. Cand calaream porcu' parlit cu frate-miu si ce distractie pe noi ca ne hatanam pe un animal mort si-i bagam deshtele-n ochi. Copii fara jucarii. Mirosul de Craciun nu-i de cozonac si scortisoara, ii de Matache Macelaru', ba. Tataia care-mi facea un carnat numa' mie, ca eram basinoasa si nu mancam usturat, il lega cu ata rosie si-l atarna in camara de mancam din el pana-n iunie. Masa de Craciun, cu mama, tata, mamaia, tataia, frate-miu. Sangele meu, taticu', in zi de sarbatoare. Tataie s-a dus, mamaie si ea dupa el, sa-l cicaleasca acolo si el sa joace sah, tata a dat-o pe mama afara din casa asta vara si mama are orgoliu de pisda si probabil vrea divort, iar tata e un netrebnic si e singur, frate-miu-i taximetru si-asa mi-e ciuda, ca-i baiat destept, iar cu frate-miu cel mare, al' doar al lu' tata, n-am vorbit din vara, ca am fost prea comoda, desi mi-e drag si dor de el.
Si-am sa fim de Craciun doar eu si Ganja, pisica mea cea handicapata, ca respira de zici ca se destructureaza. N-o sa ma duc acasa, ca nu mai am. Radacinile mele s-au dus, odata cu toate cacaturile pe care le-am mentionat mai devreme. Mamei i-au imbatranit ochii asa de mult in asa de putin timp si-s tristi si seci de prefer sa-mi spal un cutit in stomac decat s-o necajesc. Dar o fac, totusi. Cand l-am pupat si luat in brate pe tata recent, nici n-a stiut cum sa reactioneze. Mi-a tras cateva scatoalce parintesti pe cocoasa de mi-au dansat plamanii. Sa fie decenii de cand nu l-a mai pupat cineva.
Dac-as fi stiut cum va fi Craciunul peste cativa ani... n-as fi facut nimic probabil. La fel cum nu fac nici acum, ca nu prea-i loc de intors. Da'-s amintiri multe. Multe si frumoase, taticu', ca pentru suflet, asa.
"Dar de-acusi", zise el cu glas sfarsit, ridicand un piciorus, "dar de-acusi s-a ispravit."

Vorba lu' un drag de baiat, "Am ales sa nu imi pun sufletul aici, sa nu regret cand o sa ma intorc."
De data asta, io mi-l pun. In sange. Craciun fericit.

Noul Kent HD! Tehnologia High Definition de ultimă generaţie oferă imagine de cea mai bună calitate. Inspirat de inovaţiile din domeniul video, KENT creează primul sistem High definition de transmitere a gustului.
SĂ MOARĂ MĂ-TA?!
Nici măcar n-am crâcnit când a apărut pe piaţă Nanoteku'. Zic, bun, mi se pare firesc să scoată şi Kentu' paie pentru ţărănetul băşinos. Pas de problème. L-au scos în coişpe variante ce au culminat cu Nanoteku' roşu, pentru ţărănetul băşinos seducător. No hay problema. Au scos Surround, din care am fumat moca vreo 3 pachete. Cancer promoţional. Cu canele spiralate, de mă simţeam aiurea când propteam ţigara-ntre buze, că nah, dacă are canale spiralate e cel mai probabil să se înfigă în alt orificiu. Dar, din nou, Нет проблем.
Ş-a zis mintea mea în sinea ei, ce-or să scoată acum? Kent Picotech? Femtotech? Attotech? Kent Home Cinema? Când surprizică, nici una din variantele de mai sus. Haş De. Io cred următoarele:
1 la mână. S-au crezut succesiv unitate de masură, obeu şi boxe. Acum se cred plasmă. Noah, dacă ăştia n-au vreo psihoză schizofrenică, eu sunt Napoleon.
şi 2 la mână. Sunt nişte câcaţi cu ochi. Io, client, consumator, proastă viciată fac cancer în slujba lor de 5 ani. Desigur, au mai fost tentative de Pall Mall şi Winston, că vindeau şi pachete de zece. Un pachet de 10 ţigări sugerează mai puţini bani. Într-a noua ai mei încă nu investeau serios în ţigări. În ţigările mele, that is. Plus că nu se pune că am fumat, în lipsă de altceva, Camel, Viceroy, L&M, Assos, Dunhill, Parliament, Sobranie, Benson&Hedges, Marlboro, Next, Black Devil, More, Lucky Strike, Winchester, Salem, Vogue, Virginia Slims, ba chiar o ţâgară din neaoşele Carpaţi, o idioţenie pe care trebuie s-o faci o dată în viaţa de nefumător. În rest, am fost fidea. Băgam şi Kent lung, de tractorişti, dacă nu era 8. Da' de regulă era 8. Kent 8. Că era cel mai la îndemână la vremea când a trebuit să mă decid. "Bă, merg pe treişpe ani acu', io ce ţigări fumez"?. Şi-am ales, ca tot ţăranul mediocru, chentopt.
Şi de aici a avut loc fidelizarea. Noah, acum o schemă despre fidelizarea fumătorului. Plămânu-i ca pizda. O femeie, dacă n-a avut decât o singură pula (şi aici nu vom discuta calităţile şi defectele acesteia - ale pulii adică) şi îi dai cu alta peste nas, i se va părea ori prea mare, ori prea mică. Ori prea groasă, ori prea subţire. În orice caz, ALTFEL. Lu' plămân, tot aşa. Îi dai o ţigară nouă şi plămânu' zice: "Ptiu, dar ce pula mea de plămân e asta, o ţigară nouă?!".
Acu' vine legătura dintre plămân şi creer. Dacă domnu' creer ştie că e o chestiune provizorie, de regulă de maxim o zi, îi zice lu' plămân: "Stai, dom'le, chill, că mâine îţi vine marfa. Momentan intoxică-te cu căcaturile astea, că tre' să-mi satisfac dependenţa.". Şi uite aşa, fumător prost fidelizat chentopt, mă trezesc cu plămânu' răzvrătit şi cu creeru' derutat. Creeru' vede că a luat dă la chioşc chentopt, plămânu' spune "Ăsta nu-i chentopt!", creeru' zice "Ba da, bă, că aşa am cerut.". "Bă, dacă-ţi zic.". "Io ştiu, frate organ, mi-o fi dat proasta aia alt pachet. Morţii ei.". Când colo, e MORŢII LOR DE KENT!
Una e când scoţi pe piaţă trei sute douăzeci şi şapte de pachete, gusturi, proporţii, promoţii şi alţi căcaţi, că nu mă lezează deloc. Dar alta e când tu, producătorul, îmi schimbi mie, pur şi simplu, ţigările. Mare, mare nesimţire. Nu mă-ntrebi dacă-mi plac, dacă vreau să fie altfel, dacă pizda mea a avut doar o pulă toată veaţa, dacă se vede pixelizat şi vreau cumva în variantă HD. Nici pa, nici futu-te-n gură. Nici măcar nu e VARIANTĂ, în pula mea. Nu e opţiune, nu e alternativă. E NOUL Kent 8, care de fapt e vechiul Kent 8, acum cu o nouă aromă de câcat.
E frustrant, că n-am ce să fac. Nu-s aşa de ofticată încât să mă las, plus că domnu' creer are ceva obiecţii în privinţa asta. Nu pot să mă apuc de altele, pentru că sunt like, doh, ALTELE, iar domnu' creer zice că nouă astea ne plac. Deşi actualmentele şi astea sunt altele. Să mă piş pe Kent.
Adevărul e că ei nu fac acum altceva decât acelaşi căcat mârşav pe care l-au făcut mai toţi pe perioadă de ani de zile, adică s-au spurcat, de la Suchardine, Campofrio, Biskrem, Coca Cola şi până la Head&Shoulders. Probabil că şi Kentu' s-a stricat de vreme, ca toate cele, numa' că de data asta a făcut-o brusc, subit, făţiş, cu nonşalanţă şi or să îi crească şi vânzările probabil.
Din punctu meu de vedere, au gafat-o rău. Numa' când mă gândesc la asta mi se urcă nicotina la domnu' creer.

Sau Mr. Right. Sau Prince Charming. Sau orice bulangiu nefericit care se ascunde în spatele unui nume pompos.
Să vă fut. Să-mi fut ochii care au plâns lacrimi pe care nu le meritau, să-mi fut mâinile care s-au încolăcit în jurul unor grumazuri care vroiau să plece, să mă fut în gura-mi care a sărutat atâtea broaşte râioase pe principiul "poate-poate". Să-mi fut inima care a refuzat să vadă. Căci, poate ai auzit, inima simte. Câteodată plânge. Câteodată, dar rar, încetează să bată când de inima LUI nu o despart decât câţiva centimetri.
Fireşte, vine şi vremea ultimei picături. Chinezeşti. Şi-mi iau la revedere. Mă revolt şi-ţi spun Fuck you, Mr. Big!, pentru că m-am uitat prea mult la băşina aia de Sex and The City şi pentru că încă simt ceva, probabil. Pentru că insist să mă mint că a trecut, că timpul, ca nici un alt factor, vindecă. Şi atunci de ce pula mea scriu la ora asta despre tine? De ce-ţi ştiu încă numărul pe de rost? De ce, în loc să judec rece şi calculat, încă te las să intri încălţat şi cu adidaşii plini de noroi în mine?
Fuck you, Mr. Big! Nu pentru că am suferit ca un căcat fără veceu din cauza ta, nu pentru că mi s-au înnodat atâtea lacrimi în barbă în faţa ta şi tu n-ai ştiut cum să le ştergi, nu pentru că mi-ai tăiat craca de sub picioare când mi-era lumea mai dragă. Ci tocmai pentru că m-ai lăsat să-mi creez lumea asta dragă, că nu te-ai sinchisit să-mi dai un picior în fund şi să-mi sugerezi subtil că trăiesc confuz. Că relaţia asta, fondată pe iluzii şi gesturi ambigue, n-am căcat-o de una singură. Mi-ai fost alături când am deviat de la traseu, când am început să cred că avem ceva, orice, m-ai ajutat să o iau pe arătură, m-ai ghidat până am ajuns hăt, departe, în câmp. Şi-n mijlocul câmpului, hocus pocus. Uite-l pe Mr. Big, nu mai e Mr. Big. Da' eu unde sunt? De fapt, ce căcat caut în lanu' ăsta de porumb? Şi de ce sunt singură? Şi ce pula mea s-a ales de "o să fiu alături de tine"?
S-a ales ce s-a ales şi de celelalte O-să-fiu-alături-de-tine, de la ceilalţi Mr. Bigşi. Se continuă inevitabil cu "... până când am să-mi scot masca umană, am să dezvălui un strat gros de căcat şi n-o să mai fiu alături de tine.". S-a dus pe pulă, laolaltă cu Şi-eu-te-iubesc-urile, claie peste grămadă cu Nu-te-mint-urile şi înghesuite lângă Am-nevoie-de-tine-urile. Se scaldă toate pe Apa Sâmbetei şi aşteaptă să mai vina vreun Mr. Big, să le iau de acolo, să le clătesc, să le usuc şi să le iau de noi.
Degeaba mimăm noi orgazmuri. Voi mimaţi relaţii întregi. Degeaba suntem curve, uneori şi proaste, degeaba suntem uneori, în baza acestei calităţi feminine, de cea mai joasă speţă umană. Voi sunteţi nişte căcaţi de la un cap la altul. Unii doar au praf de scorţişoară pe deasupra, dar la cea mai mică adiere de vânt, hop căcatul chel şi curva proastă plângând. Am mai avut o lacrimă pentru tine, deşi credeam că am plâns-o pe ultima demult şi mi-e teamă că nu pot găsi determinarea de a-ţi spune Pleacă în pula mea odată, că îmi faci rău!. E, totuşi, confirmarea faptului că mai e un dram de uman în mine şi că nu sunt un căcat meschin şi fără suflet.
Mda, rog a-mi fi scuzată această ieşire de pizdă, doar că, vezi tu... asta sunt. "Tu nu mă dori, ci doar ai încetat să mă alini."

Într-unul din grupurile mele de prieteni s-a infiltrat, mai kamikaze aşa, un chinez. Printr-o lipeală, fireşte. Nu cu mine, natural. Eu prefer să nu plec la drum într-o relaţie cu certitudinea că un barbat are pula mică. Hai să fie o surpriză!
Acum, câteva chestii despre chinezi.
Bă, nu se spală. Bă da' deloc. Tocmai ce ziceam într-un post anterior. Măi fratemeleu, nu se spală, nu se rad la subraţ şi nu ies cu zilele din hainele din Dragon. Sublim. În mod paradoxal, nu candeşte pe lângă el. Sau poate nu respir eu corect. Cert e că până acum, adică de o saptămână şi ceva încoace, a stat 4 zile într-un tricou, pe care l-a purtat 2 nopţi succesive în club, o bluză lălâie cu evidente urme de jeg şi o cămaşă proaspătă aseară. Şi aceeaşi blugi în degrade, care aproape lucesc, de atâta amar de vreme. Blugi în care, în mod personal, am vărsat un pahar plin de bere, în timp ce băeatu' dormea nestingherit într-un fotoliu pe balcon, după ce băuse un deca de bere. Bineînţeles că n-a fost intenţionat, că doar am încercat în tot timpu' ăsta să fiu hospitală.
Bă, deci beau. Bă, da' beau, nu se-ncurcă. A dărâmat ăsta toate miturile despre ruşi, români sau tata. Când l-am cunoscut în club, era lemn. L-am luat la nişte prieteni într-o seară, i-a dovedit pe toţi la băut bere. Din douăzeci în douăzeci de minute, cu un rânjet până la urechi, de nu i se mai vedeau globii ochulari dân ochii lui oblici, zicea un "Bottom up" şi gâl-gâl. Primea un refill, p-ăsta îl bea încet, la următorul pahar iar vedeam licărul ăla alcoolic şi iar bottom up. Concursuri peste concursuri. A băut cel mai repede un pahar de juma' de litru, a fost singuru' care a putut sa facă nişte chestii cu deştele şi per total, s-a căcat pe noi la toate jocurile de beţie. Cred că dacă l-am fi învăţat cum se joacă Bolţ, şi la ăsta ne futea în cur. Azi noapte iar l-am luat să bem. În cămin, alţi oameni, altă băutură, altă oportunitate de a se afirma. Şi n-a dezamăgit. Bine, băuta de aseară a fost mai mult de distracţie meschină de genu' Hai să vedem cât duce. N-au băut decât doi inşi cu el şi ăştia în cantitate infimă, faţă de cât a dus omu', că a dus, tăticu', nu glumă. A băut aproape un litru de ţuică. Bă, ŢUICĂ. Şi încă mai putea să facă chestiile alea cu deştele. Şi să scrie în chineză. Bine, şi io aş fi scris în chineză după un litru de ţuică, deci nu se pune.
Bă, dexterioşi galbenii, bă. Făcuţi din gumilastic. Văzusem io pă iutub, că făceau toţi ca roboţii, da' n-aş fi crezut. Fiecare falangă de-ale lui are voinţă proprie. Dacă ar face cu falusu' ce face cu degetele, ar compensa faptul că are pula mică. Măcar că te-ar distra să o scălâbăie în tine. Plus că a confecţionat o creatură de vreo 2 cm, pe care dacă o trăgeai de coadă, dădea din aripi. Plus un trick cu două elastice pe care ne-a promis că ni-l dezvăluie contra 1 RON. Moment în care ţărăneii mei i-au făcut nota pentru ţuică.
În rest, di treabî. Copilărie năcăjită, a venit criza tocmai când a terminat facultatea, drept pentru care s-a hotărât să facă masteru', iar guvernul l-a trimis cu bursă la Românica. Într-un an n-a învăţat decât Ce faci? Bine. în română, iar eu am descoperit ce sentiment fain e să îi spui cuiva zâmbind Du-te-n pula mea şi să primeşti înapoi cel mai candid surâs. Mare dovadă de tâmpenie să nu-nveţi înjurăturile locale când eşti într-un loc străinez. Eşti vulnerabil. În fine, până acum nu şi-a furat-o Brusli de la nimeni, cel puţin în locurile în care l-am văzut eu manifestându-se. E prea paşnic. Cum poate să te instige să-i dai una în gură unu' care bea atât şi dup-aia face trick-uri cu degetele? Asta te face să-l idolatrizezi.
Oricum pierde teritoriu grav la capitolu' dimensiunea pulii, astfel încât toţi românaşii mei s-au simţit mai bărbaţi. Până şi ăia cu pula mică, pun pariu. Şi oricum n-arată de cei douăşcinci de ani pe care îi podesă, ci de optişpe, de parcă aştepţi din moment în moment să scoată pokemonu' din buzunar şi să-l arunce înspre cer într-o semi fandare, urlând Pi-ka-chuuu!.
În fine, nu vreau să generalizez, io sper că din ăia un miliard patru sute de milioane, câţi sunt, ai dracu', măcar vreo doi-trei se spală şi nu-s alcoolici. Că-n rest, Michael Jackson.

Poveste. Eram odată, demult, că de n-aş fi fost acolo nu se povestea, ce câcat. Eu şi frate-miu în cadă. Hooo, mă, că n-aveam decât vreo 4-5 ani. Abia de la 10 încolo am început să ne şi futem. Long story short, a trântit ăsta un câcat, râzând şi mândru nevoie mare. Adică nevoia mare care s-a ridicat l-a suprafaţa de zici că era Monstru' din Lochness. Bine că mama nu găteşte şi mâncam şi atunci la fel de nesănătos cum mâncăm şi-acum. Că, nah, probabil că ai încercat să mănânci Mecdonaldz o săptămână şi ai remarcat că e un remediu teribil de minunat pentru stropi. Chiar dacă dup-aia te caci bloc de ciment şi te ţii de pereţi, urlând in chinurile facerii. În fine, cam asta a fost povestea. Am zburat urlând din cadă "Mamaaaaa! ... Mişuuuuu ... a făcut ... caaaaaaaaah-caaaaaaaah!!". Mama nu s-a alarmat iniţial, adică, nah, s-o câcat fişiorî-su, o fi crezut că eu zbier de ofticată, m-a mai lăsat vreo 5 minute în curu' gol într-un colţ de budă. Aveam deja spasme când a venit ea. Da' las' că şi-a primit şi ăla pedeapsa. Nu l-a pus sa-l mănânce, deşi zic eu că ar fi fost o lecţie mult mai puternică decât cea pe care i-a dat-o. Da' asta o făcuse deja frate-miu, mai demult, fără să i se impună, aşa că a fost obligat să-l ia în palmă şi să-l arunce în veceu. Sublim a fost, Doamne, mi se face pielea de găină când îmi aduc aminte cum se hlizea el, ducând pluta în mâinile lui micuţe, uşor cu coada între picioare. Aş fi vrut să se dezintegreze, să caute bucăţile prin apă, nasol mai e când tre' să pescuieşti ceva din cadă. Cu atât mai mult cu cât e vorba de câcat. But then again, la cum găteşte mama...
Booon, am încercat să empatizez aici cu cei care pun duhoarea proprie pe seama unor traume. E lesne de înţeles că nu prea mi-a mai venit o vreme sa fac baie în cadă. Cel puţin nu cu frate-miu. Nici cu tata, da' cu el am alte traume. Şi totuşi, iată-mă, MĂ SPĂL. M-am spălat ieri pe cap destul de straşnic, cu înmuiat, şamponat zdravăn, balsam şi azi, surpriză, pute. Zici că scalpul meu transpiră ulei. Zici că m-am dat cu gel de zecemii. Zici că am borât şi n-a avut cine să mă ţină de frunte şi mi-am băgat bretonul în veceu. Bine, n-are bucăţi semidigerate de mâncare printre şuviţe, da' în rest aşa arată, jur. Şi nu e nevoie să-mi spună nimeni. Nu e nevoie să dau din aripi putenic, să se ridice damfu', să-l simt şi abia atunci să-mi pun problema dacă m-am spălat sau nu în ultimele 3 zile.
Bottom line, nu-mi place să mă spăl, nu mai mult decât mâncatu', fututu' şi restul chestiilor oarecum umane. Da' o fac, fi'n'că tre'. Şi dacă tre', tre'.
Spălaţi-vă, că muşc din voi, măi căcaţilor!

Da, un update o dată la 6 luni mi se pare decent. Mai ales în îngrămădeala asta de ţărani ostoiţi, Facebook, Hiv, Twitter. Şi-au tras până şi MySpace. My se fute mă-ta măăă?
Mai ales că n-am nimic de zis. Ba, scuzaţi, aş avea.
De unde pula mea vine toată căldura asta?! S-au panicat toţi oligofrenii cu gripa porcină, au capturat toţi porcii, domestici sau nu, cârnaţi sau caltaboş, i-au strâns în Piaţa Universităţii şi le-au dat foc pentru a stârpi virusul? Da, asta explică temperatura. Şi e şi plauzibil, la cât de imbecili sunt. În loc să-i catapulteze în spaţiu, să facă acolo un mare boom, un nou Big Bang, gang bang, să plouă cu frânturi delicate de şorici şi grăsime încinsă. Idioţii ar fi stat să privească minunea, iar 5 minute mai târziu s-ar fi zvârcolit prin ţărână cu arsuri de gradul 4 jumate. Am mai fi stârpit un virus aşa. Unul mai persistent. Doi dintr-o lovitură. Şi noi, croitoraşii cei viteji, am râde de după perdelele noastre în dungi colorate, futu-vă-n gură cu termopanele şi jaluzelele voastre verticale de ţărani ce şi-au depăşit vag condiţia şi merg pe principiul TRE' SĂ SE VADĂ, FRATEMELEU!
Dar mirosul? Misterios, nu miroase a porc pârlit. Miroase a stână, a cioban, a brânzâ cu mucegai nobil alterată pe plaiuri mioritice, a peşti cu burţile-n sus pe Dâmboviţa, A SUBSUOARE SOIOASE ŞI ÎNGĂLATE. Spălaţi-vă, băga-mi-aş. E neplăcut, într-adevăr, dar e igienic. Şi nu mai miroşi a hoit. Nu tentează măcar puţin?
În fine. Mi-am mai adus aminte de o chestie. Sugestii date de figuri oficiale pentru a evita contaminarea.
Evitaţi aglomeraţia. În vârf de munte, da, o fi uşor. Ia încercaţi voi să faceţi asta în Bucureşti. Mă anunţaţi când reuşiţi, iau un porc in braţe şi mă frec languros cu el de voi. Sfat inutil şi de căcat. Nu-i loc în Bucureşti în care să nu fie cel puţin treijde adeneuri grămadă. Nici măcar nu pun problema spaţiilor cu adevărat tranzitate, cum ar fi metroul, că astea colcăie de viruşi. De la reminiscenţe ale gripei aviare la gonoree.
Şi să nu cumva să atingeţi obiecte pe care au pus toţi ţăranii copitele! SĂ NU CUMVA! De fiecare dată când deschideţi vreo uşă, portieră, cutie craniană, trageţi uşor mâneca până acoperă amprentele şi purcedeţi. Şi ce dacă e cald şi toată lumea poartă mâneci scurte?! Vrei să supravieţuieşti, îţi iei flănică, băiatu'! Şi vezi dup-aia să nu-ţi sufli mucii pe mânecă, că se duse pe pulă efortul de a-ţi proteja mânuşiţele dacă eşti ţăran şi tăvăleşti virusul în toată mucoasa nazală. Foloseşte pentru asta manşetele de la pantaloni. Booon, ideea e că nici de obiecte răsatinse nu te poţi feri. Nici astea nu-s prea multe în Bucureşti. În afară, poate, de pizda mea. Acum, depinde de concepţia autorităţilor asupra unui "număr mare". Oricum nu m-am futut de dinainte de epidemie. Problema e că am facut-o cu porci. Oare...? O, NU!

De parca n-am fi luat destule cuvinte de pă peste tot (fie pentru că ne ie lehamite să le spunem în română, că sună mai important în engleza noastră coclită, fie pentru că în loc de Doamnă spunem Madam că franţuzii are nas fin, bă, fie că nu ne ie tocmai la îndemână să zicem în loc de caimac "scârmâzu' ăla care apare-n cana de lapte după ce-l fierbi"), trebuia să zicem veceu la budă. Întotdeauna m-am întrebat de la ce vine dubluvece. Ie una din întrebările existenţiale pe care mi le pun, laolalta cu De ce n-au şi femeile pulă. Uneori ma zvârcolesc noaptea-n pat ca nu ştiu de la ce vine. Ei bine, în noaptea asta o să dorm liniştită. Dacă aveam pulă, aş fi putut să mă gândesc cu mult timp înainte să caut pă gugăl "etimologie wc", dar asta ie alegerea femeilor de pretutindeni: îţi fuţi creierii vreo doo eternităţi, după care alegi soluţia logică şi la îndemână care tooot zăcea acolo. Dar cam asta ie situaţiunea, nu că am fi proaste, dar avem oarecare defecte de funcţionare. Asta numa' pentru că la baza ADN-ului nostru stau o coastă şi o halcă de carne.
Apropos, de ce-a făcut Dumnezeu femeea? Înţeleg, Adam se plictisea. Dar Dumnezeu, în omniscienţa lui, n-a putut sa anticipeze că descendenţii lu' Adam or să iasă tot cu băieţii la bere în loc să stea acasă cu descendentele proastei? Iera mai simplu dacă-i tăia un coi lu' Adam şi făcea din iel un bărbat. Că femee n-ar fi ieşit sigur. Decât una foarte nasoală, pe care decât s-o fută, ar fi luat-o Adam la labă şi în ziua de azi. Adevărat, ar fi fost o mică problemă cu procreaţiunea, dar se gândeau ei la ceva, doar îs băieţi deştepţi (de altfel, s-au şi gândit între timp, doar că sperma inseminată în rahat n-a dus încă nicăieri. Dar suntem într-o perpetuă evoluţie).
Să revenim la căcăstoare. IATĂ! Cât de neaoş, cât de autentic! Ca să vă lămuresc, vece vine de la Water Closet. Adică un dulap în care se îngrămădeşte apa. Nimic despre căcat, însă. Păi în baza acestei traduceri cuvânt cu cuvânt (ca sa nu zic mot-a-mot), hai să spunem şi la chiuvetă tot wc. Şi eventual să ne defecăm în ştrandul comunal, că, na, ie aceeaşi Mărie, doar că la o scară mai mare. Un mega veceu. Spun asta deşi am convingerea că am înghiţit cu fiecare gură accidentală de apă de mare, piscină sau ştrand, einşpemii de adeneuri. Necivilizaţii pulii mele.
În orice caz, am început să mă gândesc la asta când m-am dus şi io ca tot omu' să-mi fumez ţigara în budă, întrucât căminul în care stau ieu are această politică stupidă cu "vă fac referat dacă fumaţi în cameră sau pe hol". Asta pentru că şefa de cămin, pe lângă faptul că ie o ţigancă de la ţară care şi-a depăşit vag condiţia (şi să nu uităm că o cioară bună ie o cioară moartă), ie şi nefumătoare. Ce câcat, de parcă n-aş putea să incendiez camera în mod deliberat.
Da deci eram în budă. Mă îndreptam către cabina mea (budă la comun cu tot etajul cel mixt, fireşte, lux), ultima dinspre geam, ca să nu sesizeze nimeni mârşăvia. Observaţi, vă rog, cum femeile se ataşează afectiv de toate porcăriile, de la scame ceva mai mari de pe ciorapi, la veceuri şi până la bărbaţi. Nu ştiu cum am ajuns eu să susţin că ăla ie veceul meu, când se cacă toata lumea în el, mai puţin când stau ieu pe iel. Mă rog.
Mă îndrept jubilând înspre dânsul, cand, zdrang. Vă explic imediat zdrang-ul, nu înainte de a vă întreba dacă şi voi vă uitaţi aşa, orientativ, în budă înainte de a vă aşeza. Nu că ar avea mare importanţă că te caci peste căcatul altuia. Ba dimpotrivă, din punctul de vedere al marcării teritoriului, acum ieşti rege. Pe de altă parte, în condiţiile în care există deja o fecală plutind în tron şi tu ai vreo căcare nesimţită în tine, care spulberă apa precum a despărţit Moise Marea Roşie, ie destul de incomodă incertitudinea aia de "oare pe fesele mele au sărit stropi de apă, de căcatu' meu sau de căcatu' întregului palier?". Întrebam, deci, orientativ. Dacă nici unul dintre voi nu se uită, să ştiţi că nici eu, cam ce fel de ciudată mă credeţi.
Aşadar ZDRANG. Ceea ce la prima vedere părea un căcat extraordinar de împrăştiat, da' extraordinar, genu' ăla pe care îl observi şi dacă nu te numeri printre cei care se uită înainte, iera de fapt varză călită. Mitul conform căruia studenţii mor de foame... BUSTED! Dacă ar suferi atât de tare, ar fi mâncat-o şi stricată. Ba ar fi mâncat-o şi semi-digerată şi regurgitată în ligheanu' de la marginea patului după o beţie cruntă.
Bun. Depăşind faptul că toată chestia asta porneşte de la ciuda si frustrarea mea că ăla are ce mânca şi ieu nu, putea să tragă apa. Suntem cu toţi de acord cu asta, da? Că apa n-o tragi doar după ce te-ai căcat, o tragi din bun simţ când observi că apa din veceu şi-a schimbat culoarea, mirosul sau consistenţa (da, mă număr şi printre ăia care se uită şi post-ridicat. Da' mai rar). Ieu, de atâta bun simţ cât zace-n mine, trag apa şi când am o tentativă eşuată de a trânti ceva în closet, pentru reîmprospătarea olfactivă.
Mă rog. M-am dus în buda de peste drum (vis-a-vis) şi cum mă gândeam cum o să scriu ieu asta de îndată ce îmi termin ţigara, mi-am imaginat şi cam ce reacţii o să stârnească. Deducţiile vor fi: pe langă faptul că exprimarea mea are mai mult testosteron decât Vandam si Brusli la un loc, sunt o scârboasă care vorbeşte dubios de mult despre căcat. Adevărul ie că sunt o delicată. Sunt atât de gingaşă încât m-am constipat teribil de când stau în cămin. Nu mai ştiu de când n-am mai avut un scaun decent. Nu pentru că aş trage pârţuri extraordinar de zgomotoase şi mi-ar fi jenă să mă screm puternic. Nu pentru că mănânc numai Mec şi n-am mai mâncat o ciorbă din fragedă pruncie. Doar pentru că nu suport gândul căcatului sincron. Suflete căcându-se la unison. Apropierea spirituală prin dejecţii. De la anus la anus.